Contemplarea – umorul sufletului tău

Uneori, cel mai profund lucru pe care îl poți face este… să te oprești.

Să taci.

Să respiri.

Să observi.

Contemplarea nu înseamnă retragere, ci prezență. Nu înseamnă pasivitate, ci luciditate. E felul în care te așezi în tine, în mijlocul agitației, și îți amintești că nu ești haosul din jur.

E o artă subtilă de a privi viața cu ochii larg deschiși și cu inima ușor zâmbitoare.

Și da, să-ți dai voie să râzi de tine, cu blândețe.

Să spui minții tale grăbite: „Calmează-te, viața nu e o problemă de rezolvat până la ora 21.”

Tarotul îmi spune adesea că Nebunul are dreptate: când te desprinzi de dramele minții și te lași purtată de mirare, ești cel mai aproape de esență.

Contemplarea și umorul merg mână în mână — două instrumente care te țin centrată, conștientă și ușoară în călătoria ta.

Și azi, printre cărți de tarot, gânduri și planuri… m-am oprit.

Am mirosit un copac alb, înflorit, ca o binecuvântare de primăvară.

Poate acolo începe adevărata viață. Într-un gest simplu. Într-o clipă de prezență. Într-o floare.

Poate că și tu ai nevoie azi să te oprești.

Să-ți asculți sufletul. Să-ți mirosi primăvara.

Iar dacă simți că e timpul să-ți oferi mai mult spațiu interior, ghidare sau un moment de claritate, te invit să explorezi resursele mele — terapii, ghidări cu tarot, ateliere și alte daruri pentru tine — toate sunt adunate aici: linktr.ee/noraradu

Ne putem întâlni acolo, într-un spațiu al regăsirii.

Cu blândețe, Nora!