Iubirea dintre un bărbat și o femeie

„Iubire, iubire…” — cuvântul acesta sună atât de familiar încât uneori uităm să ne întrebăm ce înseamnă cu adevărat.

Ce e iubirea? Cum o recunoaștem? Cum o distingem de o dorință, de dependență, de farmecul unei povești bine inventate?

Din experiența mea — ca terapeut, trainer și om care iubește — îți propun patru criterii practice, concrete, care arată dacă e vorba de iubire adevărată. Le-am observat în propria viață, în cabinet și în orele de curs. Sunt simple, dar adesea ignorate.

1. În iubirea adevărată, eu dau.

Iubirea se vede în fapte: în timp, atenție, gesturi mici și mari.

Dau — îți ofer timp, grijă, gesturi care spun „îmi pasă”. Acest „a da” nu e sacrificiu teatral; e alegere. E bucuria de a contribui la viața celuilalt.

Exemplu: când partenerul e obosit, eu pregătesc ceva gustos. Când are nevoie de încurajare, îi ofer susținere. Nu e vorba de sacrificiu, ci de un dar oferit cu inima.

2. În iubirea adevărată, eu pot primi.

A primi e la fel de important ca a da. Capacitatea de a accepta bunătate, sprijin, iubire este o măsură a sănătății afective.

Multe persoane au blocajul: „nu merit”, „nu e pentru mine”. A refuza repetat darurile sau sprijinul celuilalt blochează fluxul relației și creează dezechilibru. A primi nu anulează demnitatea — o împlinește.

3. În iubirea adevărată, pot spune „nu”.

Limitele sunt esențiale. A putea refuza arată că relația nu e consumată de frică sau de nevoie constantă de aprobare. A spune „nu” înseamnă: „mă respect, te respect, îți arăt cine sunt”.

Exemple: „Nu fac dragoste azi.” „Nu pot accepta această remarcă.” „Am nevoie de timp pentru mine.” Frustrarea temporară a celuilalt nu anulează valoarea relației — și uneori, tocmai acel „nu” maturizează legătura.

4. În iubirea adevărată, pot refuza să primesc ceea ce contravine valorilor mele.

Aceasta înseamnă integritate: nu primesc compromisuri care mă denaturează. Dacă ceea ce mi se oferă îmi rănește conștiința sau valorile, am dreptul (și responsabilitatea) să refuz.

Exemple: refuzul de a accepta trădarea, refuzul de a fi folosit sau manipulat, refuzul de a participa la ceva care îmi subminează principiile.

Ce înseamnă toate acestea, adunate?

Iubirea adevărată e complexă: dăm, primim, putem spune „nu” și putem refuza să primim ceea ce ne degradază. Nu e un monolog al bunătății, nici o franciză a sacrificiului. E un dans în care ambii parteneri își exercită puterea — nu pentru a răni, ci pentru a-și păstra integritatea și a susține creșterea comună.

Da, într-o iubire adevărată poți fi bun — dar e esențial să poți fi și „rău” în sensul sănătos: să pui limite, să refuzi compromisurile care îți macină sufletul. Să frustrezi pe celălalt când e nevoie — nu ca pedeapsă, ci ca act de sinceritate și autenticitate.

O relație sănătoasă nu înseamnă absența conflictului, ci prezența regulilor emoționale: respect, responsabilitate, claritate.

De ce se destramă majoritatea relațiilor?

Pentru că lipsește echilibrul dintre aceste patru criterii. Fie unul dă și celălalt doar se lasă iubit; fie cineva oferă, dar nu poate primi; fie nu există limite clare; fie valorile fundamentale sunt divergente și nu sunt exprimate la timp.

Rezultatul: frustrare, resentimente, negocieri nesfârșite — și, în cele din urmă, despărțire.

Dorești să înveți de ce „se face praf” o relație și cum se poate reconstrui un „NOI” autentic?

Pe 25 octombrie voi susține cursul meu: „Cum faci ‘praf’ relația — pentru a descoperi ‘NOI’, și nu ‘Eu’.”

Este un workshop practic, sincer și transformator, în care vei constientiza multe, si vei afla despre TINE.

Dacă vrei să înțelegi nu doar ce se întâmplă, ci de ce și ce poți face, te aștept la curs — ca să lucrăm împreună concret, direct și cu blândețe reală.

Pe curand cu bucurie de viata, Nora Radu!