Totul face parte din DUMNEZEU

Există un adevăr simplu, vechi și atât de firesc încât l-am uitat: totul face parte din Dumnezeu.

Nu un Dumnezeu-personaj, nu o figură coborâtă în frică, în vină sau în judecată. Ci o Conștiință. O Sursă. Un flux viu care trăiește în toate lucrurile – în cele pe care le iubim, dar și în cele pe care încă nu le înțelegem.

Nu ai nevoie să te ridici la cer ca să-L întâlnești.

Trebuie doar să te întorci în tine.

Pentru că nu e ascuns.

Nu e închis.

Nu e proprietatea nimănui.

Nu este confiscat de ziduri, ritualuri sau cuvinte.

El nu trebuie personificat ca să existe.

El trebuie recunoscut ca să poți intra în relație cu El.

Și când începi să vezi, totul se schimbă.

Conectarea nu e o rugăciune „corectă”. Este o deschidere.

O poți face atunci când îți pui talpa pe pământ și el te primește.

Când atingi scoarța unui copac și simți viața care curge prin el.

Când mângâi o floare și nu o rupi, ci doar o privești cum stă în lumină.

Când valul atinge plaja, iar tu stai acolo, martorul unui miracol care se tot repetă fără să eșueze vreodată.

Totul este Dumnezeu.

Totul este Sursa.

Totul te cheamă.

În liniștea dintre două respirații, în ritmul bătăilor inimii tale, în felul în care soarele cade pe umeri într-o dimineață de toamnă.

Când îți deschizi simțurile, începi să înțelegi.

Când încetinești, începi să vezi.

Când te oprești din lupta cu viața, începi să simți viața.

Fiecare lucru minuscul este viu pentru că este purtat de aceeași Energie Unică.

O frunză nu ar putea exista fără ea.

O albină nu și-ar găsi drumul fără ea.

Părul tău nu ar crește fără ea.

Corpul tău nu s-ar reface în fiecare noapte fără ea.

Apa nu ar curge fără ea.

Respirația nu ar face schimbul dintre tine și univers fără ea.

Ce numim „natură” este doar chipul vizibil al lui Dumnezeu.

Ce numim „viață” este doar modul în care El se mișcă prin noi.

Ce numim „conștiință” este doar partea din El care vrea să ne vorbească.

Și ne vorbește mereu.

Dar noi suntem prea grăbiți, prea obosiți, prea distrași ca să mai auzim.

Cum poate cineva să spună că nu există Dumnezeu, când tot ce este viu Îl conține?

Nu există loc unde să nu fie.

Nu există moment în care să te fi părăsit.

Nu există viață care să nu fie legată de El.

Cât timp simți, vezi, respiri…

Cât timp pământul încă te ține…

Cât timp în corpul tău pulsează viață…

Dumnezeu este acolo. În tine. Cu tine. Ca tine.

Nu trebuie să crezi.

Trebuie doar să observi.

Pentru că frumosul, simțirea, liniștea, viața – toate sunt limbajul Lui.

Și când începi să le vezi, nu te vei mai întreba niciodată dacă există Dumnezeu.

Te vei întreba doar cum de ai trăit atâta timp fără să-L vezi.

Cuprindere si transformare, cu bucurie si azi Nora!